O bibliotecă fără bibliotecari este ca o
casă nelocuită, spunea Iorga la începutul secolului al XX-lea. Bibliotecarul
este cel care dă viaţă cărţilor – le face cunoscut conţinutul cititorilor, le
oferă spre lectură în bibliotecă sau le împrumută acasă.
Munca de bibliotecar!
Adevărul e că oamenii nu ştiu şi nici nu-i interesează ce se ascunde în
spatele acestei activităţi, de la selecţie si achiziţie până la aşezarea
publicaţiilor în rafturi. Ei nu ştiu că pentru a ajunge la momentul în care
cartea este oferită spre lectură, în bibliotecă, sau acasă, au loc o serie de
operaţii complexe de natură intelectuală care presupun cultură şi pricepere
profesională. Iar astăzi lucrurile au devenit tot mai complicate. Din
îndelungata noastră experienţa ştim că pentru a ajunge un bun bibliotecar ai
nevoie de cel puţin de 7-8 ani. Introducerea informatizării în biblioteci,
invazia bazelor de date documentare al căror număr este din ce în ce mai
important în biblioteci sunt doar doua exemple în sprijinul ideii că e nevoie
de bibliotecari şi care trebuie să fie bine pregătiţi profesional. Din
mânuitori de cărţi ei au ajuns mânuitori de informaţii, ceea ce ne e deloc
simplu. Asistăm la naşterea unui nou concept, acela de mediator care se
va defini mai exact în anii următori. La rândul lor bibliotecile se transformă
puţin câte puţin din biblioteci pasive în biblioteci mediatoare între masa de
informaţii şi cititori.
Lumea bibliotecilor se
află într-un dinamism fără precedent. Masificarea lecturii a pus biblioteca în
rolul de agent al învăţării şi socializării. Bibliotecarul se află astăzi
în poziţia de agent de schimb şi lider în gestionarea informaţiei. El nu doar
dă cartea cititorului , el devine pe zi ce trece educatorul lui, cel care îl
învaţă cum să utilizeze mai eficient resursele informaţionale ale bibliotecii,
care se află acum pe suporturi tot mai sofisticate.
de Mircea Regneala
